RECONSTITUREA PRIMULUI MEU BLOG PE WORDPRESS

October 22, 2008 - One Response

Arata cam asa…  🙂

De ce un blog?

newspaper1.jpg

alex21.gif

Genesa 1:1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.Mai târziu, a luat pământul care sunt şi punând în el lumină, a făcut ca în acest pumn de ţărână să se nască dorul de Cer. În om, cerul şi pământul au fost puse să locuiască laolaltă, până în ziua când pământul va fi înghiţit de cer.

Dumnezeu pune comoara luminii sale în locuri pe care oamenii nu le-ar folosi să depoziteze comori, în vasele de pământ care suntem. E minunat, fiindcă prin aceasta El ne şopteşte permanent că păzitorul comorii nu suntem noi ci mâna Lui, palma din care nimeni nu poate smulge ceea ce El însuşi a săpat pentru veşnicie.

 

 

 

 

Editează această intrare.

4 Răspunsuri la “Home”

  1. Radu Botis spune:
    august 2, 2007 la 11:40 am   modificăLuminatori la marginea veacului

Din ciclul,, Ginduri pentru sensul vietii”

Demn,de multe ori demn,este acela ce nu-si iroseste vremea in zbuciumul unei lumi corupte,nepierzindu-si pretioasele clipe ale vietii in tulburi si trecatoare preocupari.Demni sint aceia ce isi inchina darul vietii Celui Prea Inalt,slujind Lui si semenilor contribuind astfel,calauziti de Duhul Sfint,la marea opera de mintuire.Cit de mareata si plina de sens este vesnicia comparativ cu limita unei vieti pamintesti numarata pe parcursul citorva ani buni,decenii-traind mereu cu sperante;ani parcursi alaturi de bucurii ori completati de dureri fizice sau de ordin sufletesc.
Inteleptii lumii graiesc vrute si nevrute promitind bunastare si belsug,uneori aducind incercari si deznadejde in plan social si peste care,spun ei,vom trece doar incercati de broboane de sudoare sau… niciodata.
,,Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii”care se revarsa cu adevarat peste ,,luminatorii”putini de la marginea veacului acestuia atit de controversat,insa mereu in oferirea unor vagi si indepartate sperante.Viata de credinta imputinindu-se ne face sa uitam adesea de ,,propovaduitori drepti”din trecut sau din prezent, ignorindu-I adesea.Asa ne trezim cu trecutul si prezentul ce apasa pe umerii nostrii,cintarind putinatatea binelui pe care ar fi trebuit sa il implinim insa indiferentismul parca nu ne da pace.
Slava Cerescului Parinte se lasa asteptata in inima noastra vazindu-ne zgircenia cu care ne dedicam Lui,uitindu-ne adevarata menire si identitate(de crestin)in preocupari fara de sens si ajungind la concluzia ca pentru suflet nu am reusit sa facem prea mult.
Egoism,indiferenta,uitare?Poate la un loc toate acestea ne umbresc idealul propriei mintuiri peste care troneaza eu-l personal,orbitor si nimicitor.Cit mai avem in preajma,,luminatori”sa-i purtam pe bratele inimii noastre facind loc mesajului lor aducator de vesnicie.Marturia acestora ne obliga mereu.
,,Luminatori”la marginea unui veac prabusit,in disperare,sint printre noi facindu-si datoria pe care o avem fiecare defapt-trebuie sa le facem loc aproape de noi incercind sa le intelegem grija cu care vor sa ne aduca binele ceresc.
Radu Botis

  • alexandru ionescu spune:
    august 3, 2007 la 9:33 am   modifică@Radu Botis. Salut Radu. Te-am citit in “Visul” si pentru mine a fost o bucurie deosebita ieri cand am primit gandurile tale.
  • Botis Radu spune:
    septembrie 28, 2007 la 12:54 pm   modificăBucuria este deplina cind incercam,si uneori reusim sa facem ceva spre slava Celui Prea Inalt.
  • a. ionescu spune:
    octombrie 2, 2007 la 1:45 pm   modificăAmin
  • Advertisements